Tocmai am citit un articol superinteresant in care Neagu Djuvara vorbeste despre origine miticului nostru popor despre care cu totii stim, nu-i asa..., ca este un amestec predominant de romani si daci cu oarece influente din popoarele dimprejur. Ceea ce ne gadila putin orgoliul de a apartine pe linie stramoseasca de o mare civilizatie europeana, romanii.
In anii recenti s-au mai lamurit cat de cat lucrurile cu trecutul "glorios" al tarii in care dovedind cele mai alese dintre virtuti, ne-am aparat glia cu o adanca constiinta nationala inca de pe vremea lui Mihai Viteazul, daca nu a lui Stefan cel Mare... not quite so... dar cred ca stiti deja despre exagerarile astea care au luat un avant infiorator in epoca de aur. Au luat un avant, pentru ca se pare ca anumite parti ale istoriei erau daca nu inflorite, cel putin omise pentru a nu pata imaginea, inca dinaintea comunismului in incercarea intelectualitatii vremii de a crea o origine respectabila a poporului in ochii Europei in care de-abia ne intergam cat de cat de sub turci (cel putin asa am inteles eu din articolul care urmeaza).
Carevasazica, ar fi inca multe de descoperit din trecutul nostru ca si natiune si multe demitizari de efectuat totodata, ceea ce nu inseamna neaparat ca suntem mai putin demni de trecutul nostru pana la urma, pentru ca eu personal cred ca e remarcabil faptul ca am ramas totusi un popor - asa cum e el - in ciuda atator atacuri...
Va invit deci sa va delectati cu articolul si sa-mi spuneti impresiile de dupa. Va simiti lezati in mandria nationalista? Aveti un soc ca atunci cand ati descoperit ca Mos Craciun nu exista (hmm ma intreb daca a fost bine sa mentionez asta...)?
Enjoy
1 week ago
0 comments:
Post a Comment