Viena

Weekend-ul trecut am vizitat Viena impreuna cu Cristina, beneficiind de generozitatea Violetei care ne-a cazat in caminul in care locuieste in calitate de masteranda, fix in centrul orasului.
Oras pe care, in cateva cuvinte l-as descrie ca monumental, opulent si putin cam rece ca si atmosfera generala.

Sambata am nimerit intr-o zi ploioasa si friguroasa dar totusi am vazut tot centrul care contine majoritatea cladirilor impresionante, destul de recente comparativ cu Praga bunaoara. In Viena nu sunt stradute pitoresti, inguste din evul mediu, sugrumate de turisti dezlantuiti ca aici. In shimb sunt bulevarde largi cu piete intinse si cladiri demne de o fosta capitala de imperiu.

Dupa cum banuiti probabil majoritatea cladirilor de genul celor de mai sus sunt fie muzee, palate sau institutii care pot fi vizitate. Nici nu vreau sa ma gandesc cate bogatii sunt pe dinauntru daca pe dinafara fac o impresie monumentala. Oricum n-am fi avut timp sa le colindam.

Cred ca una din cele mai vechi cladiri este biserica Sf Stefan, care dealtfel a fost si una din cele mai impresionante cladiri pe care le-am vazut.

Mi-a placut ca nu era asa puzderie de turisti ca in Praga si ca lumea vorbea engleza bine cam peste tot. Si ca tramvaiele sunt suspect de line, cele mai line din cate am vazut pana acum, in totala opozitie cu alea din Bucuresti unde tre' sa te tii de bara si cand stai pe scaun ca sa nu zbori pe geam. Metroul avea in componenta si vagoane de tramvai uneori si lua aer destul de des, iesind la suprafata din loc in loc.

Dunarea mi s-a parut neimpresionanta ca si amenajare, parca eram la Galati (no offense domnu Adi - apropo au si ei un turn din ala chiar lg Dunare in care probabil ca mult mai scump decat pe plai moldovinesc), la modul ca n-am auzit sa fie nici poduri spectaculoase, nici amplasamente dragute pe malurile ei, desi poate ma insel.

La metrou, destul de multi drogati cereau bani fara jena cu politistu care manca gogosi la 10 m mai incolo. Aveau aia niste fete nene de-ti ingheta sangele in vine... Kind of a cultural shock there... Vio povestea cum intr-un weekend au vazut pe unu in curu gol, ciuruit de seringi, alergand de nebun pe la metrou.

Sambata seara am zis sa experimentam o cafenea vieneza, atat de specifica locului. Am identificat una dragutica in drum spre casa si am purces. Inauntru, pustiu. Ne-am asezat noi putin cam contrariati de ce e asa gol sambata seara. Eu am incercat un atat de specific snitel vienez, o cafea 'scurta' care am sperat sa-mi aminteasca de cafeaua din Portugalia dar n-a prea reusit, si o prajitura despre care am citit ca ar fi iarasi celebra si specifica, Sacher torte. Bune, n-am ce zice, insa locul, desi arata destul de bine nu era tocmai tipic vienez. Asta din cauza ca meniul era in mare italian, personalul era ceh (ce mandru am fost sa identific limba asta binecuvantata de consoane) iar muzica era de la radio (ceva comercial) cand ar fi fost dragut ceva clasic vienez.

Caminul Violetei pare facut de romani, este nou-nout, arata foarte bine insa ii lipsesc detalii insesizabile initial dar care fac o diferenta destul de mare: n-are fereastra la bucatarie, si nici hota, un frigider miiic-mic pt 3 persoane, vesela canci, rafturi de cacao in care nu incap bine lucruri, samd... totul pentru o suma destul de frumusica platita in fiecare luna. In schimb, are cel mai rapid lift cu care am mers pana acum, creca face 10 etaje in mai putin de 10 secunde...

A doua zi am vazut palatul Schonbrun care pe vremea asta arata cam dezolant cu gradinile alea chele dar impunator nevertheless. Erau destul de multi romanasi pe-acolo, suprinzator turisti si nu capsunari-betonisti, dar ne-suprinzator printre turistii astia romani, ghiolbani care puneau mana pe niste sani de statui si pipite de bani gata care se conversau in gol pe teme total neinteresante si-si plimbau fundurile in mertane cu numere de B.

Cea mai interesanta atractie a fost casa celor 100 de ape, o cladire foarte ciudata in care locuiesc oameni. Cladirea e in trepte si are terasa cu gradina si copaci pe fiecare nivel, podelele sunt ondulate si ferestrele sui. Trebuie sa fie cel putin interesant sa locuiesti acolo.

Viena se preteaza la vizitat intr-un weekend si chiar intr-o zi intreaga daca esti harnic si grabit, m-as fi asteptat sa fie mai multe de vazut si ne temeam ca n-o sa avem timp. N-am vazut chiar toate chestiile, logic dar am acoperit mare parte din chestiile turistice.

Cel mai frumos, am ajuns eu sa cred, e atunci cand locuind in oras, descoperi locuri izolate care au ceva special numai pentru tine poate, nepoluate de turisti si care ajung sa-ti placa mai mult decat locatiile ultrafolosite, de parca turistii tocesc frumusetea locului cu toate privirile lor avide. Am devenit constient de asta aici in Praga, unde sunt incredibil de multi.

Sunt convins ca sunt si in Viena locuri din astea pe care n-am sa le experimentez niciodata probabil. Dar ca si impresie generala, mi se pare un oras pentru oameni bogati si conservatori, nostalgici dupa imperialismul apus. Praga mi se pare mai calduroasa si mai joviala prin dealurile ei, poduri, castel si orasul vechi.

Albumul cu toate pozele e aici.