Experienta ceha

De multa vreme intentionez sa scriu cateva lucruri mai ne-scrise despre cehi si abia acum pare-se e momentul potrivit, intre doua sesiuni de frecare de menta pe la birou.

Deobicei gasim informatii destul de seci si usor de uitat in carti, brosuri, site-uri si chestii cat de cat oficiale asa ca n-am sa plictisesc pe nimeni cu astea.

Odata am gasit insa un articol delicios scris in engleza prin numai stiu ce loc, care descria obiceiul traditional al Cehilor, niste mari iubitori de carne de porc tot timpul anului, de a consuma crap de craciun. Ma rog, ar fi trebuit sa scriu despre asta mai detaliat la timpul oportun, dar niciodata nu-i prea tarziu.

Deci cum crapul asta nu prea are cautare in restul anului, de Craciun e o adevarata crapo-manie incat vezi pe strada vanzatori cu niste balii gigantice in care se balacesc respectivii crapceni neavand cea mai vaga idee despre ce urmeaza sa li se intample. Mai ales ca stimabilii crapi sunt tratati in prealabil cu apa curata timp de vreo luna-doua ca sa se spele mirosul de namol din ei (sunt ditamai crapii de pe la vreo 3 kile in sus, deci namilele au depozitat ceva namol la viata lor).

Atentie! Daca tocmai ati terminat pranzul sau aveti stomacele mai sensibile puteti sari peste pasajul urmator.

Asadar clientul alege victima, calaul de crapi il pune pe un fel de altar de sacrificiu si-i arde un ciocan in numele tatalui. Apoi taie crapul linistit, il rade de solzi care zboara in toate directiile, deci si pe client banuiesc, il curata si i-l paseaza clientului care deja a intrat in spiritul piscicol al craciunului cu miros cu tot. Asta in timp ce siroaie de sange si alte resturi organice si apa se scurg catre cea mai apropiata canalizare umpland strada de... atmosfera. Ca fapt divers, pestele curatat cica ar mai misca cateva ore bune pe masa clientului din cauza unor reflexe nervoase sau ceva de genu.

Asta a fost, sa zicem unul din socurile culturale cele mai evidente.

Un alt soc cultural, legat mai degraba de o latura (care ar trebui sa fie) mai subtila a naturii umane, l-am constientizat intr-un context mai deosebit, pentru ca pana atunci il puneam pe seama persoanelor mai putin cizelate ca sa zic asa... Eram intr-un tramvai si in fata mea era un tip si-o tipa foarte eleganti, el la costum, ea la rochie de seara, le statea foarte bine, ce sa mai. La un moment, si aici intervine socul meu cultural (deja cred ca sunteti curiosi care e faza), tipul baga mana in buzunarul interior al sacoului si ... (nu, nu scoate un inel minunat cu care s-o ceara de nevasta pe prietena fix in tramvai) scoate tinand de un colt, o batista din aia textila de pe vremuri regretabile, botita in ultimul hal si probabil ca si 'apretata' in prealabil. Nici n-am apucat sa aud paraiturile de la descretirea batistei ca tipul isi si cufunda fata in ea si baga un trombon rasunator, dovada ca omul are plamani sanatosi, de-a vibrat tot tramvaiul (sau poate ca tocmai lua o curba). Dupa care, senin si desfundat, tipul mototleste la loc minunata naframa intr-un ghem si-o infige cu simt de raspundere la loc in buzunar. Tot timpul asta tipa care-l insotea s-a comportat absolut firesc, continuandu-si conversatia cu o naturalete dezarmanta.

Abia mai apoi am realizat ca majoritatea cehilor procedeaza in felul asta, probabil intr-o incercare colectiva de a salva padurile lumii si de a boicota aceste mofturi de servetele de hartie care iata, contribuie la niste plamani mai putin sanatosi, cel putin ai naturii.

Pentru alte minunate experiente tipic cehe, stay tuned :)